Cand vine vorba de comunicare mi se pare ca cam face sens ce zice unu’ Francois Garneaux. Gagiu asta a ‘descoperit’ niste ‘etape’ in ceea ce credeam ’simpla’ comunicare. Comunicare care se desfasoara cam asa:

Ce gandex eu

ce vreau sa zic

ce cred ca zic

ce zic de fapt

ce vrei tu sa auzi

ce crezi ca auzi

ce auzi de fapt

ce vrei tu sa intelegi

ce ai tu impresia si parerea ca intelegi

ce intelegi de fapt.

Tind sa fiu de acord cu el de unde si dilema: de ce cacat m-as mai chinui in van (vanu’ asta e un fel de masina mai mare) sa ma exprim, cand toti trecem tot ce auzim prin filtrul parerilor (de foarte multe ori preconcepute), senzatiilor si sentimentelor (dupe cum zice alt pushti tare, Theodoule Ribot in Logica sentimentelor).

Are rost sa mai zic ceva (orice) cand pe tine te deranjeaza ca nu zic ce vrei tu si orice as zice e inteles total anapoda?

Traesc cu speranta ca la un momen’ dat probabil ca vom invata sa ascultam si sa ne ascultam in timp ce (incercam) sa zicem ceva.

Nu-i greu de observat cum (aproape) toti reusim sa nu ascultam ci doar sa gasim cea mai usoara cale sa ripostam, sa contrazicem, sa avem dreptate, sa ne alimentam monstruletsu ala (de cacat as putea adauga dar e doar parerea mea) numit orgoliu.